Cervicalgia cronică

 

Cervicalgia cronică este o durere surdă, supărătoare și care durează de mult timp, situată la nivel cervical și care nu iradiaza in zonele învecinate ( în umeri sau brațe).

Substratul anatomopatologic al acestor dureri cronice ale coloanei vertebrale cervicale este reprezentat, cel mai frecvent de:

• Procese artrozice comune la nivelul discului intervetebral (discartroze) sau al articulațiilor interapofizare (artroze interapofizare, spondilartroze); procesele artrozice pot afecta un singur segment motor vertebral cervical (mult mai rar), sau mai multe segmente cervicale (mai frecvent).
• Modificările de postură ale coloanei vertebrale cervicale de tip primar sau tulburări de statică apărute secundar reprezintă consecința altor boli sau a unor activități profesionale ce-au impus păstrarea prelungită a unor posturi defectuoase ale coloanei vertebrale cervicale.

Vârsta bolnavilor acuzând primele simptome este după 40 – 45 de ani, la care este prezent și un suport imagistic în majoritatea cazurilor. Foarte rar se întâlnesc modificări radiologice competente în justificarea acuzelor subiective la pacienții între 35 – 40 de ani. Prezența acuzelor cervicale la subiecții sub 30 de ani trebuie privită cu multă atenție în vederea efectuării unui diagnostic diferențial atent.

Cervicalgia cronică – Clinica

• Durerile – localizate în segmentele superioare ale coloanei vertebrale cervicale sau la nivelul porțiunii inferioare a gâtului. Debutul simptomelor algice este insidios, se agravează lent, dar progresiv. În puține cazuri pacientul descrie un debut acut cu dureri și blocaj funcțional pasager, după care simptomele să devină cronice cu o agravare progresivă. Când durerile devin permanente, ele sunt mai intense matinal, paceintul acuzând redoare, care se ameliorează la mobilizările active. Uneori apar accentuări ale simptomelor fie după solicitări cervicale statice (perioade lungi de imobilizare în poziție fixă), fie după o dinamică excesivă.

Intensitatea durerilor este moderată.

Sediul durerilor – unilateral/bilateral, frecvent iradiază spre occiput sau fose supraspinoase, rar către umeri.

• Tulburările funcționale cervicale devin, treptat permanente și vor limita mișcările uzuale, rotațiie si inflexiunile latereale.

 

Cervicalgia cronică – Examenul clinic obiectiv

Sindromul vertebral static 

• Tulburări de statică vertebrală – accentuarea lordozei, rectitudinea coloanei vertebrale cervicale prin diminuarea curburii acesteia
• Palparea – puncte dureroase paravertebral cervical, uni/bilateral. Laterocervical, la 2,5cm lateral de apofiza spinoasă se poate palpa articulatia interapofizară, care poate avea dimensiuni mai mare față de cele normale, supra- sau subiacente sau determină accentuarea durerilor deja prezente (articulatii interapofizare hipertrofiate). Se evidentiază mușchi tensionați, dureroși paravertebral uni/bilateral. Frecvent se întâlnesc retracturile musculare severe ale muschilor extensori cervicali.

 

Sindromul vertebral dinamic

Mobilizările pasive și active – produc cracmente și accentuarea durerilor.

• Manevra Spurling – apăsarea bruscă pe vertex, este uneori pozitivă declanșând o durere intensă la nivel cervical și se traduce astfel o sensibilitate crescută în special la nivelul articulatiei interapofizare sau rar la nivelul discului intervertebral. Efectuarea ei trebuie evitată la bolnavii cu dureri cervicale acute, intense, deoarece poate declanșa o reacție dureroasă intensă.
• Bilanțul funcțional:
  • Limitarea amplitudinii mișcarii de rotatie și inflexiune laterala.
  • Testing muscular: disinergism funcțional între extensorii (forata musculara 4+, 5) și flexorii (forata musculara 3+, 4) coloana vertebrala caervicala.

Cervicalgia cronică – Examene paraclinice:

1. Analize de laborator – sunt utile mai ales în cazul pacienților cu vârsta de sub 30 de ani pentru diagnostic diferential.

 

2. Imagistic:

– Radiografia standard  (antero-posterioara si de profil) și/sau RMN:

• modificări de tip artrozic la nivelul articulației interapofizare,
• discartroze cu pensarea spațiilor intervertebrale.
• uncartroze.
• osteofitoză multiplă – la nivelul corpilor vertebrali, articulațiilor interapofizare și uncovertebrale.
• deformări are spațiilor vertebrale: pensări ale spațiului intervertebral, deformarea cu micșorarea găurii de conjugare și micșorarea lumenului canalului spinal.

– RMN poate evidenția suplimentar:

– inflamarea articulatiilor interapofizare.

– deshidratari discale.

– compresia rădăcinilor nervoase (chiar înainte de aparitia simptomaologiei clinice).

– compresie la nivelul arterei vertebale anterioare.

 

CT: – se recomanda in cazul suspiciunii unei fracturi  sau pentru a determina gradul de stenoza foramenală sau a canalului spinal.

În caz de suspiciune de mielopatie cervicala – cel mai indicat este să se facă mielografia CT.

 

Ultrasonografia Doppler – este indicată pentru a examina fluxul sanguin la nivelul artrelor vetebrale, mai ales în cazul asocierii clinice de fenomene vertebro-bazilare.

 

Electrodiagnosticul – este folositor în cazul asocierii unor leziuni neurologice pentru a diferenția afecțiunile radiculare de leziunile nervilor perierici.

Uneori elementele imagistice găsite sunt foarte puține și pot fi în discordanță cu acuzele subiective ale pacientului.

 

Diagnosticul diferențial al cervicalgiei cronice:

– osteomielita vertebrala

– abces epidural

– tumori (de exmplu: condromul)

– hernia de disc cervicală

– stenoza de canal vertebral cervical

– sindromul de apretură toracică

– entrapmentul nervilor periferici

– artrita reumatoida

– spondiartropatiile

– torticolis

– tendinita coafei rotatorilor

–capsulita adezivă

 

Cervicalgia cronică – Evoluția

Evolutia bolii este cronică, cu dureri care se vor accentua la solicitări dinamice și statice tot mai mici.

Unii pacienți prezintă și lungi perioade acalmie clinică, dar apar și acutizări ale simptomelor, de la forme simple, autolimitate, pana la pusee de nevralgie cervico-brahiala.

 

Cervicalgia cronică – Tratament

Obiectivele tratamentului

1. combaterea durerilor locale și a celor iradiate.
2. combaterea contracturilor și retracturilor musculare paravertebrale cervicale (fără a neglija musculatura mediodorsală și a umerilor – structuri incluse într-un lanț kinetic muscular regional).
3. refacerea staticii cervico-scapulare – prin corectarea eventualelor accentuări sau ștergeri ale curburilor normale ale coloanei vertebrale cervicale, cu sau fără modificarea posturii umerilor.
4. refacerea echilibrului muscular loco-regional – asuplizare extensorilor și tonifierea flexorilor coloanei vertebrale cervicale.
5. reabilitarea dinamicii coloanei vertebrale cervicale
6. educarea bolnavului în respectarea unui program de alternare a regimului cruțare cu cel de mobilizare a coloanei vertebrale cervicale cu scopul prevenirii recidivelor.

1. Farmacologic

• Antialgice (numai recomandate de un medic).
• Antiinflamatoare nesteriodiene (AINS) – timp de 3 – 4 zile.

2. Tratamentul Fizical

– Hidrotermoterapie generala: – utilizarea băilor de namol generale într-o afectiune cervicală este logică datorita efectelor terapeutice generale: sedativ, antialgic, hiperemizant, miorelaxant și obținerea virajului neurovegetativ spre vagotonie.

– Termoterapia locală – pentru cazurile cu intense retracturi musculare paravertebrale cervico-dorsale.

• • Aplicații de parafină în „pelerină„
  • Diatermie cu ajutorul curenților de înaltă frecvență (unde scurte, microunde) – ca metodă de pregătire a structurilor locale pentru celelalte proceduri.

– Electroterapia locoregională – obținerea efectelor antialgice și decontracturante pentru zona cervico-scapulară.

• • Curenții de joasă frecvență – galvanic, curentul diadinamic, curentul Trabert, TENS – cu durate lungi 20 – 25 min, cu plasarea electrozilor astfel incat distanța dintre ei să fie cât mai mică.
  • Curenți de medie frecventa – formele antalgice și de activare a musculaturii, M 100 Hz, S 0 – 100 Hz, M 12 – 35 – 50 Hz
  • Ultrasunet – 0,6 W/cm² , 4 – 6 minute PV (abordarea durerii și contracturii) – aplicații mobile, rar fiind necesară tehnica fixă. De evitat zona ganglionului stelat situat latero-cervical.
  • Laserterapie la doze antialgice.

3. Masajul

Masajul – clasic sau conjunctiv, sedativ sau trofic – va urmării obținerea efectelor antialgice, decontracturante și relaxarea musculaturii paravertebrale și a umerilor, fiind o metodă de pregătire a coloanei vertebrale cervicale pentru programul de kinetoterapie.

Masajul trebuie efectuat in limita toleranței algice a pacientului.

4. Kinetoterapia

• Obținerea unei coloanei vertebrale cervicale nedureroase.
• Creșterea mobilității articulare.
• Stabilitate articulară.
• Refacerea posturii (aliniamentului) cervicale normale.

1. Individuala

– exercitii pentru asuplizarea musculatiurii retractate.

– exercitii pentru tonifierea musculaturii hipotone.

– exercitii pentru realinierea coloanei vertebrale cervico-dorsale, inscusiv tracțiuni in ax, manuale sau instrumentale.

– exercitii pentru mobilizarea coloanei cervicale – pe toate sensurile de mișcare în funcție de morfotipul bolnavului: gracil sau hiperstenic.

2. Exercitii de grup la sala de Recuperare Medicală

– pentru mobilizarea segmentului cevical al coloanei.

– pentru mobilizarea centurii scapulare.

– pentru tonifierea musculaturii cervico-dorsale.

 

Înainte de începerea programului de kinetoterapie se impune pregătirea structurilor cervicale prin: termoterapie locală, abordarea musculară prin electroterapie țintind combaterea durerii și a contracturilor musculare și obținerea relaxării nervoase generale.

Pentru a se realiza asuplizarea coloanei vertebrale cervicale este esențial să se anuleze retracturile sau contracturile musculare cervicale.

După aplicarea masajului local se vor folosi:

• tehnici de asuplizare a musculaturii cervicale prin contracții musculare cu rezistență excentrică sau exercitii de stretching.
• tonifierea mușchilor flexori și extensori pentru echilibrarea sinergismului funcțional muscular prin contractii izotonice sau izometrice.
• refacerea musculaturii centurii scapulo-humerale.
• exercitii de mobilizare pasive, apoi pasiv-active – pentru corectarea tulburărilor de dinamică.
• refacerea aliniamentului cervical – obiectiv principal nu numai ca obiectiv pentru etapa actuală dar și pentru prevenirea recidivelor:
  • tehnici pasive : tracțiunea în ax.
    • tracțiunea manuală în ax – se efectuează o alungire axială pasivă, completată ulterior de o alungire axială activă efectuată de bolnav.
    • tracțiunea cu sisteme mecanice în ax continue / discontinue – cu ajutorul scripeților, prin intermediul căpăstrului Glisson sau aparatelor tip TRU-TRAC. Forța de tracțiune variază între 3 și 12 kg. Numarul de ședințe este intre 6 – 10.
      • Forță < 6 kg tracțiune – efectul terapeutic se datorează eliminării factorilor de tensiune musculară crescută. Dacă durerea cedează la această tracțiune avem o confirmare obiectivă asupra rolului etiologic al tensiunilor anormale din musculatura cervicală.
      • Forță de 9 kg tracțiune – decompresiune reală a articulațiilor interapofizare posterioare.
      • Forță 10 – 12 kg tracțiune – se speră la o degajare a găurilor de conjugare.
    • Manipularea vertebrală – imprimarea unei mișcări pasive peste limita tolerată a unei mișcări pasive obișnuite.

 

3. Scoala spatelui pentru coloana cervicală (principiile programului de kinetoprofilaxie secundară)

– conștientizarea si realizarea posturii verterbrale corecte.

– învațarea menținerii posturii corectate.

– efectuarea programului de muscularizare cervicală (menținerea musculaturii coloanei vertebrale cervicale în parametrii optimi).

– utilizarea coloanei vertebrale cervicale în condiții de solicitare dinamică și statică rezonabile și adecvate condiției fizice a bolnavului.

– adoptarea unei viteze optime de executie  a miscrilor și amplitudinilor de miscare în funcție de tipul constitutional.

– respectarea posturilor statice ale coloanei vertebrale cervicale în timpul somnului.

 

Disclaimer: ACEST ARTICOL ESTE PUR INFORMATIV ȘI NU ÎNLOCUIEȘTE CONSULTAȚIA DE SPECIALITATE.