ARTICOLE

Programul kinetic in Periartrita scapulohumerala este alcatuit dintr-un complex de exercitii adaptate permanent statusului clinico-functional al pacientului. Exercitiile se fac cu grade progesive de dificultate si in limita suportabilitatii durerii. Sedinţa de kinetoterapie dureaza 40-50 de minute.

Fiecare sedinta fiind structurată în trei etape:

1. warm-up (perioada de încălzire) de 5 – 10 minute, in care fiecare pacient executa exercitii libere, in limita amplitudinii de miscare posibila,
2. perioada exercitiilor propriu-zise (30-40 de minute)
3. în final cool-down (perioada de revenire), progresiv.

Tratamentul de reabilitare aplicat prin exercitii de kinetoterapie individualizata, este permanent raportat la stadiul de evolutie al afectiunii, cu particularizare în functie de faza bolii.

Programul kinetic in Periartrita scapulohumerala in faza acuta

Principalele obiectivele sunt:

1. controlul durerii şi al inflamatiei:

• medicatie antiinflamatorie şi antialgica;
• posturare corecta şi mobilizari articulare
• terapii fizicale antialgice, antiinflamatorii, vasculotrofice.

2. recuperarea amplitudinii normale de miscare, fără declansarea durerii:

– miscari pasive: mobilizari ale articulaţiilor glenohumerale, scapulotoracice şi ale claviculei. Stretching capsular manual.

Precocitatea acestor mişcari este importanta deoarece contribuie la mentinerea pattern-ului normal al miscarilor la nivelul centurii scapulare, facilitand maximum de mobilitate in articulatia umarului.

– mişcari active (cu ajutorul kinetoterapeutului) – pacientul, aflat în decubit dorsal initial, apoi în sezand şi ortostatism, executa exercitii de pendulare, de tip Codman sau cu un baston.

– mişcari active – sunt executate de pacientul aflat în pozitie sezanda sau în ortostatism, pe amplitudinea maxima de miscare.

3. prevenirea atrofiei musculare la membrul superior respectiv.
4. controlul neuromuscular al scapulei, în poziţie articulară neutră:

– local: contracţii izometrice, control al scapulei, activităţi (posibile) în lanţ cinematic închis, pentru refacerea şi/sau menţinerea forţei musculare a muschiului deltoidului, a muschilor rotatori externi şi rotatori interni;

– la distanţă: exerciţii în lanţ cinematic deschis (contracţii concentrice şi excentrice ale grupelor musculare paravertebrale şi din jurul cotului);

– activităţi tip ADL (aerobice).

Programul kinetic in Periartrita scapulohumerala in perioada de refacere

Obiectivele urmarite sunt:

1. refacerea şi îmbunătăţirea forţei musculare la nivelul membrului superior:

– tehnici de facilitare neuromusculară proprioceptive aplicate pentru musculatura scapulară şi articulaţia glenohumerală (se augumentează forţa musculară, flexibilitatea structurilor, coordonarea mişcărilor);

– contracţii izotone (concentrice şi excentrice) globale;

– contracţii izokinetice globale;

– exerciţii analitice (cu rezistenţă progresivă) pentru musculatura afectată.

2. augumentarea controlului neuromuscular al extremităţii superioare:

– facilitarea neuromusculară proprioceptivă;

– contracţii ale musculaturii flexoare / extensoare, scapulare, ridicători / coborâtori şi rotatori interni / externi ai articulaţiei glenohumerale.

– normalizarea lanţurilor cinematice ale umărului într-un singur plan de mişcare:

– mobilizări articulare;

– exerciţii variate desprinse din pattern-urile de mişcare (funcţionale), în lanţurile cinematice ale membrului superior.

3. creşterea flexibilităţii la mişcările active şi pasive.

Programul kinetic in Periartrita scapulohumerala in faza de menţinere a rezultatelor obţinute

Obiectivele kinetice ale acestei faze sunt:

1. creşterea forţei şi rezistentei la nivelul musculaturii membrului superior:

– mişcări diverse desfăşurate în mai multe planuri;

– exerciţii de „împingere a peretelui”, aruncarea mingii, întinderea de benzi elastice.

2. creşterea controlului neuromuscular normal, în toate planurile de mişcare.
3. reluarea progresivă a activităţilor profesionale, sportive.

Aceste trei obiective sunt realizate atunci când:

• lanţurile cinematice de mişcare sunt normale în toate planurile;
• forţa musculară este de 90% din valoarea normală;
• examinarea clinică nu evidenţiază nici un element patologic;
• activităţile zilnice, profesionale şi sportive pot fi progresiv complexate.