Sindromul dureros cervico-cefalic
Sindromul dureros cervico-cefalic este caracterizat prin prezența concomitentă a durerilor în coloana vertebrală cervicală însoțite de iradieri constante către vertex.
Cauzele acestui sindrom sunt modificările degenerative de la nivelul coloanei vertebrale cervicale (uncarctroze, discartroze, spondilatroze) cu sediu cervical înalt. C2 – C3, C3 – C4.
Anamneza – antecedente frecvente de pusee dureroase la nivelul coloanaei vertebrale cervicale , care au evoluat spre un sindrom cervical dureros cronic, pe fondul căruiea simptomele suferă o modificare și se transformă în varianta cervico-cefalică a suferinței cervicale
Simptomatologia – cervicalgii iradiate spre vertex uni / bilateral.
Sindromul dureros cervico-cefalic – Clinic
Sindrom vertebral static:
- Exacerbarea durerilor la palparea unor zone ale coloana vertebrală cervicalăsau ale unor lig interspinoase înalte
- Dureri la niv inserțiilor musculo-tendinoase pe linia occipitală postero-inferioară sau la niv emergenței nervilor Arnorld
- Puncte trigger la niv mm trapez, SCM uni/ bilateral
- Accentuarea lordozei cervicale, dar ștergerea curburii
Sindrom vertebral dinamic:
- Exacerbarea durerilor la mobilizarea coloana vertebrală cervicalăși reproducerea durerilor iradiate pe traiectul expus de pacient
SD, sindromul neuro-radicular: absente
Sindromul dureros cervico-cefalic – Paraclinic
Paraclinic- fără modificări majore, exceptâd modificările de tip degenerativ
Sindromul dureros cervico-cefalic – Diagnostic pozitiv
- Anamneza, ex clinic, rar imagistic
Sindromul dureros cervico-cefalic – Diagnostic diferențial
- Migrena clasică – debutul și durerile nu sunt influențate de postura cervicală, mobilizarea cervicală nu influențează tabloul clinic
- Sindromul dureros cefalic spondilogen – declanșat de o mobilizare cervicală greșit efectuată, mobilizările cervicale accentuează durerile cefalice, mobilitatea coloana vertebrală cervicalăeste limitată, fără redoare de ceafă, fără fotofobie / fonofobine, durerile se ameliorează în 15 – 20 min prin tracțiune în ax a coloana vertebrală cervicală.
Sindromul dureros cervico-cefalic – Tratament
Obiectivele tratamentului
- combaterea durerilor locale și a celor iradiate
- combaterea contracturilor și retracturilor musculare paravertebrale cervicale (fără a neglija musculatura mediodorsală și a umerilor – structuri incluse într-un lanț kinetic muscular regional)
- refacerea staticii cervico-scapulare – prin corectarea eventualelor accentuări sau ștergeri ale curburilor normale ale coloana vertebrală cervicală, cu sau fără modificare posturii umerilor.
- refacerea echilibrului muscular loco-regional – asuplizare extensorilor și tonifierea flexorilor coloana vertebrală cervicală
- reabilitarea dinamicii coloanei vertebrale cervicale.
- educarea bolnavului în respectarea unui program de alternare a regimului cruțare cu cel de mobilizare a coloana vertebrală cervicală cu scopul prevenirii recidivelor.
- Farmacologic
- Antialgice
- Antiinflamatoare nesteroidiene pentru 3 – 4 zile
- Termoterapia locală
- Aplicații de parafină în „pelerină„
- Diatermie cu ajutorul curenților de înaltă frecvență
Ca metodă de pregătire a structurilor locale pt celelaltee proceduri.
- Electroterapia locoregională – obținerea efectelorantialgice și decontracturante pentru zona cervico-scapulară.
- Curenții de joasă frecvență – curent galvanic, curent diadinamic, curent Trabert, TENS – cu durate lungi 20 – 25 min, cu plasarea electrozilor astfel incat distanța dintre ei să fie cât mai mică
- Curenți de medie frecvență– formele antalgice și de activare a musculaturii, M 100 Hz, S 0 – 100 Hz, M 12 – 35 – 50 Hz
- UUS – 0,6 W/cm2, 4 – 6 minute PV (abordarea durerii și contracturii) – aplicații mobile, dar fiind necesară tehnica fixă. De evitat zona ganglionului stelat situat latero-cervical
- Masajul – clasic sau conjunctiv – va urmării obținerea efectelorantialgice, decontracturante și relaxarea musculaturii paravertebrale și a umerilor, fiind o metodă de pregătire a coloana vertebrală cervicală pentru programul de
Masajul trebuie efectuat in limita toleranței algice a pacientului.
- Obținerea unei coloane vertebrale cervicale nedureroase
- Creșterea mobilității articulare
- Stabilitate articulară
- Refacerea posturii (aliniamentului) cervicale normale
Înainte de începerea programului de kinetoterapie se impune pregătirea structurilor cervicale prin: termoterapie locală, abordarea musculară prin electroterapie țintind combaterea durerii și a contracturilor musculare și obținerea relaxării nervoase generale.
Pentru a se realiza asuplizarea coloanei vertebrale cervicale este esențial să se anuleze retracturile sau contracturile musculare cervicale. După aplicarea masajului local se vor folosi:
- tehnici de asuplizare a musculaturii cervicale prin contracții musculare cu rezistență excentrică sau exercițiide stretching
- tonifierea mușchilor flexori și extensori pentru echilibrarea sinergismului funcțional muscular prin contracții izotonice sau izometrice
- refacerea musculaturii centurii scapulo-humerale
- exercițiide mobilizare pasive, apoi pasiv-active – pentru corectarea tulburărilor de dinamică
- refacerea aliniamentului cervical – obiectiv principal nu numai ca obiectiv pentruetapa actuală dar și pentru prevenirea recidivelor:
- tehnici pasive : tracțiunea în ax
- tracțiunea manuală în ax – se efectuează o alungire axială pasivă, completată ulterior de o alungire axială activă efectuată de bolnav
- tracțiunea cu sisteme mecanice în ax continue / discotinue – cu ajutorul scripeților, prin intermediul căpăstrului Glisson sau aparatelor tip TRU-TRAC. Forța de tracțiune variază între 3 și 12 kg. Numărulde ședințe 6 – 10:
- Forță < 6 kg tracțiune – efectulterapeutic se datorează eliminării factorilor de tensiune musculară crescută. Dacă durerea cedează la aceasta tracțiune avem o confirmare obiectivă asupra rolului etiologic al tensiunilor anormale din musculatura cervicală.
- Forță de 9 kg tracțiune – decompresiune reală a articulațiilor interapofizare posterioare.
- Forță 10 – 12 kg tracțiune – se speră la o degajare a găurilor de conjugare.
- Manipularea vertebrală – imprimarea unei mișcări pasive peste limita tolerată a unei mișcări pasive obișnuite.
- tehnici pasive : tracțiunea în ax
- Respectarea principiilor programului de kinetoprofilaxie secundară de către pacient:
- Controlul alinierii coloanei vertebrale cervicaleși corectarea posturii centurii scapulare
- Menținerea musculaturii coloanei vertebrale cervicaleîn parametrii optimi
- Utilizarea coloanei vertebrale cervicaleîn condiții de solicitare dinamică și statică rezonabile și adecvate condiției fizice a bolnavului
- Adaptarea dinamicii coloanei vertebrale cervicale, ca viteză de execuție și amplitudine de mișcare
- Respectarea posturilor statice ale coloanei vertebrale cervicaleîn timpul somnului.
Particularitățile tratamentului
- Depistarea zonelor cervicale sensibile la palpare, are corespundentarticulția interapofizară posterioară:
– infiltrația locală a acestora cu Hidrocortizon și Xilină 1 % – max 2 mL
– fie aplicare în punct fix a ultrasonoforezei cu unguent cu Hidrocortizon și Xilină
- Indentificare punctelor trigger durerose si aplicarea tratmentuluiacestora.
Disclaimer: ACEST ARTICOL ESTE PUR INFORMATIV ȘI NU ÎNLOCUIEȘTE CONSULTAȚIA DE SPECIALITATE.
BY: viorelb
Fizioterapie
COMMENTS: Niciun comentariu